Poezii

Viața

Image

Probabil mulți v-ați întrebat

Ce scop, ar trebui urmat.

În viața asta am apărut

Fără să știm ce trebuie făcut.

Ne naștem, creștem și iubim

Etape, după etape vin.

De mici copii noi învățăm

Cum e frumos să ne purtăm

Creștem, ne maturizăm, iubim,

Trăim un sentiment sublim.

Iubim și parcă totul e deplin

Nu e nici gând să suferim

Și de vom suferi, vom ști

Altă iubire vom găsi;

Căci viața trece zi de zi

Și cu necaz, și bucurii.

Advertisements
Poezii

Noi orizonturi

Image

Mi-ai luat palma și mi-ai desenat în ea

O mie de vise, și toată viața mea.

Acum toate visele ce le trăiam în doi

Toate, toate, se împart la doi.

Veselia și fericirea ce tu ai desenat,

La fel de simplu, s-a spulberat;

Iar, toate visele ce le creai în noapte,

Nu ți-ar venii să crezi, sunt toate moarte.

Ideea de iubire, ce amândoi am construit

Atât de repede, iremediabil, s-a prăbușit.

Pictasem al nostru cer și stelele,

Când ai plecat, s-au întins vopselele.

Schițasem împreună o viață ”perfectă”,

Perfect nu există, dar o făcusem completă.

Creasem chiar totul, de la vis și destin

Și nu te știam, fiind clandestin.

Îmi creasei un zâmbet atât de pur și de fin

Of… cât ai putut să fii de subtil

Dansam tot timpul, cu tot ce-nsemna noi

Neștiind, că vreodată, va dispărea ideea de doi.

Și-atâta timp am trăit o fantezie

Știind totul cum avea să fie.

Privesc acum ruinele perfecte…

Ale acelei vieți defecte !

Iar acum din acest moluz și… cenușă

Aș vrea să deschid o nouă ușă

Să clădesc alte ziduri aș vrea

Să-mi simt, în siguranță, inima.

Vreau să creez, schițez, viața mea

Altfel acum, fără tine în ea !