Uncategorized

Noi orizonturi

Image

Mi-ai luat palma și mi-ai desenat în ea

O mie de vise, și toată viața mea.

Acum toate visele ce le trăiam în doi

Toate, toate, se împart la doi.

 

Veselia și fericirea ce tu ai desenat,

La fel de simplu, s-a spulberat;

Iar, toate visele ce le creai în noapte,

Nu ți-ar venii să crezi, sunt toate moarte.

 

Ideea de iubire, ce amândoi am construit

Atât de repede, iremediabil, s-a prăbușit.

Pictasem al nostru cer și stelele,

Când ai plecat, s-au întins vopselele.

 

Schițasem împreună o viață ”perfectă”,

Perfect nu există, dar o făcusem completă.

Creasem chiar totul, de la vis și destin

Și nu te știam, fiind clandestin.

 

Îmi creasei un zâmbet atât de pur și de fin

Of… cât ai putut să fii de subtil

Dansam tot timpul, cu tot ce-nsemna noi

Neștiind, că vreodată, va dispărea ideea de doi.

 

Și-atâta timp am trăit o fantezie

Știind totul cum avea să fie.

Privesc acum ruinele perfecte…

Ale acelei vieți defecte !

 

Iar acum din acest moluz și… cenușă

Aș vrea să deschid o nouă ușă

Să clădesc alte ziduri aș vrea

Să-mi simt, în siguranță, inima.

 

Vreau să creez, schițez, viața mea

Altfel acum, fără tine în ea !

Advertisements

2 thoughts on “Noi orizonturi

Comments are closed.