Uncategorized

Abia…

Image

Abia mă ridicasem din țărână

Și încă nu mă dezmeticisem,

Observam atentă suava natură

Și spațiul pustiu ce-l acoperisem.

 

Nu știam ce este cu mine

Habar nu aveam ce e viața.

În toată aglomerația, te-am văzut pe tine,

În acel moment, am descoperit speranța.

 

Tu m-ai privit, ridicându-mă din țărână

Ai stat acolo, parcă amorțit.

Apoi ai venit, m-ai luat de mână

Atât de bucuros că m-ai găsit.

 

Și am dansat amândoi, anotimpuri

Legănați de soartă și destin,

Am inventat împreuna noi timpuri,

Ne-nconjura iubirea din plin.

 

Apoi, dintr-odată s-a sfârșit melodia

Și totul în jur s-a-negrit.

Pe tine te-a cuprins apatia

Și-n țărână din nou m-ai îmbrâncit.

 

Am stat acolo amețită

Parcă și pământul alerga,

Dar sufletului tău îi era greu să admită

Că tu erai cel ce m-abandona.

 

Îți era rău și atât de frică,

Erai palid și înspăimântat

Ai luat din răutate o bucățică

Și cu ea, spre mine ai aruncat.

 

Nu știai ce e cu tine,

Ca și mine la început

Urându-te, m-ai privit pe mine

Nu știai ce mai poate fi făcut.

Advertisements