Mă pierd și mă găsesc

Pe tărâmuri absurde rătăcesc,

Las mintea să-mi plece departe.

În negura gândurilor m-adâncesc,

Sperând să mă găsesc într-o parte.

Mă pierd, și mă găsesc, constant

Este deja o obișnuință.

Când cred că totul este neant

Apare, de nicăieri, o dorință.

Mă prind de ea cu ardoare

De parcă-i ceva primordial

Totul în jur capătă culoare,

Mă pierd și mă găsesc iar.

Pe mări de vise plutesc,

Stelele-mi apar ca idei

Mă pierd și mă găsesc…

Și notez totul din condei…