Uncategorized

Grădina cu fluturi

40239100_1767651306684860_3545818419964149760_n

Autor: Dot Hutchison

Titlul și coperta m-au atras de la început, iar conținutul nu m-a dezamăgit deloc. M-am afundat cu totul în această poveste și cred că o voi mai păstra vie în memorie multă vreme.

Acțiunea are loc într-o superbă grădină, dar nu orice fel de grădină. Aici sunt aduse fetele capturate de Grădinar, care le tatuează fluturi pe spate sau pe față, în funcție de cât de credincioase îi sunt. Măcar dacă s-ar opri aici, dar pe lângă acestea, le violează și le ucide când acestea ating vârsta de 21 de ani. El crede că la această vârstă fetele ating maximul de frumusețe, așa că le ucide și le pune într-o vitrină cu rășină.

Într-un mod bolnav, el adoră vitrina și încă își exprimă iubirea grotească față de fete chiar și după moartea acestora, considerând că le face un bine și că este un mod în care nu vor fi uitate niciodată.

 

„Bărbatul ăla avea un talent infinit în a vedea doar ceea ce voia să vadă.”

 

Pentru Fluturi, vitrina reprezintă dovada clară ca moartea este mai aproape decât ar trebui.

 

„Dacă speranța ni s-a dus într-o singură noapte, sau într-o zi, sau într-un minut, e ea mai puțin pierdută? Tot ceea ce vedem este doar un vis într-un alt vis.”

 

„Fluturii adevărați pot zbura departe, unde să nu fie prinși. Fluturii Grădinarului nu puteau decât să cadă, dar și asta foarte rar.”

 

Maya, personajul principal, este o persoană foarte inteligentă și misterioasă care profită deseori de răbdarea agenților FBI. Am plăcut-o încă de la început.

 

„Oamenii calzi și iubitori care au nevoie disperată de a fi aprobați de ceilalți cad victime ale sindromului Stockholm, iar noi, restul, cădem pradă pragmatismului. Dat fiind că am văzut ambele cazuri la alții, eu merg mai degrabă pe pragmatism.”

 

Aceasta povestește cu sânge rece ororile prin care trecea ea și ceilalți Fluturi. După ce Lyonette, care îi devine prietenă, o introduce în grădină, aceasta încearcă să se integreze și să ajute fetele cât poate.

 

Ea a avut o copilărie dezastruoasă, având niște părinți care nu o doresc și încearcă să scape de ea cu orice preț.

 

„Nu e o chestie fantastică? Fiecare copil ar trebui să fie obligat să asiste opt luni de confruntări între părinți, în care fiecare explică de ce nu îl dorește.”

 

Astfel ajunge la Buni, o persoană sfârșită înconjurată de animale împăiate, care se poartă ca și cum Maya nici nu ar fi acolo. După un timp scurt Buni moare și Maya este forțată să se descurce singură pornind spre New York. În New York se angajează la un restaurant unde în sfârșit își găsește un fel de familie în fetele cu care locuiește.

 

După ce Lyonette moare, Maya preia atribuțiile acesteia, devenind o persoană de nădejde în grădină.

 

„Aș fi putut să fiu fetița cu chibrituri și să-mi aprind iluziile într-o peșteră, să mă pierd în căldura lor până când strălucirea avea să dispară și eu să rămân din nou în Grădină.”

 

Din cauza modului direct de a fi, ea reușește să capteze atenția Grădinarului și a fiului cel mic, Desmond. Cel din urmă este o persoană care vrea cu orice preț să fie bună, dar din păcate este destul de laș. Totuși, chiar și așa, va juca un rol important în poveste.

 

„Era fragil într-un mod în care tatăl și fratele lui nu erau, era cineva care dorea să fie bun, să ia alegerile corecte, doar că nu știa cum.”

 

În această poveste frumusețea este prezentată într-un mod înfiorător, iar prieteniile pe cât sunt de ciudate, pe atât sunt de legate.

 

„Ca și frumusețea, disperarea și teama erau la fel de comune ca a respira.”

Advertisements